Eroare
  • Eroare la încărcarea datelor.
Memoria zilei PDF Imprimare Email
Scris de Administrator   

†) Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (pomenirea morţilor - Sâmbăta lui Lazăr)

S

fântul Calinic s-a născut în Bucureşti, la 7 octombrie 1787, şi a primit la botez numele Constantin. La 20 de ani s-a dus la Mănăstirea Cernica, unde, după un an, a fost tuns călugăr, cu numele Calinic, iar peste o lună a fost hirotonit ierodiacon. După cinci ani a fost hirotonit preot, iar după alţi cinci ani a fost ales stareţ al mănăstirii, pe care a condus-o timp de 31 de ani. În anul 1850, Sfântul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului. A zidit biserica episcopiei, împodobind-o cu pictură şi odoare scumpe, şi a dat o viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând multe cărţi de slujbă şi de zidire sufletească. A ridicat o biserică la Schitul Frăsinei, cu chilii împrejur. Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav, a revenit la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, până la 11 aprilie 1868. A fost îngropat, după dorinţa sa, în tinda Bisericii „Sfântul Gheorghe“.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Antipa, episcopul Pergamului; a Sfintei Cuvioase Trifina din Cizic şi a Sfântului Cuvios Farmutie.

Duminică: (†) Intrarea Domnului în Ierusalim (denie) (dezlegare la peşte)

În fiecare an, cu o săptămână înainte de Paşti, Biserica serbează una dintre cele douăsprezece praznice împărăteşti - Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile. Prima menţiune a acestei sărbători este din secolul al IV-lea şi este consemnată de pelerina Egeria. În toate bisericile se sfinţesc crengi de salcie, care sunt împărţite credincioşilor la sfârşitul slujbei. Ele amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim.

†) Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Sfântul Sava de la Buzău este cunoscut şi sub numele de Sava Gotul, deoarece era originar din Dacia, în vremea aceea stăpânită de goţi. S-a născut pe la anul 334 într-un sat din zona Buzăului. Preotul satului, Sansalas, şi preotul Gutticas, care păstorea într-un sat apropiat, i-au fost sfetnici, sporindu-i tânărului Sava evlavia, blândeţea şi smerenia. Prin anii 369-372, regele got Atanaric a dezlănţuit o cumplită prigoană împotriva creştinilor. În a treia noapte a Sfintelor Paşti din anul 372, în sat a năvălit Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, care i-a legat pe Sansalas şi pe Sava şi i-a biciuit, apoi i-au pus să mănânce din jertfe aduse idolilor. Pentru că au refuzat, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzău). Astfel s-a săvârşit Sfântul Sava, la vârsta de 38 de ani. Ucigaşii i-au scos trupul din apă, care a fost luat de fraţii creştini şi îngropat într-un loc tainic. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, guvernatorul provinciei Sciţia, Iulius Soarnus, a dus moaştele Sfântului Sava în Capadocia.

Tot în această zi, Biserica face pomenirea Sfintei Antuza, fiica împăratului Constantin Copronim; a Sfântului Ierarh Vasile Mărturisitorul; a Sfinţilor Mucenici Dima şi Protion; a Sfinţilor Cuvioşi Mucenici Mina, David şi Ioan; a Cuviosului Acachie cel Nou; a aducerii de la Zila la Constantinopol a Cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 942; a Sfântului Cuvios Isaac Sirianul şi a Sfântului Ierarh Zenon Mărturisitorul, episcopul Veronei.

Minulescu, romanticul pentru mai târziu

Debutul lui Minulescu reprezintă un moment novator în evoluţia liricii româneşti prin practica versului liber, regenerarea lexicului poetic şi impunerea simbolismului. Lirică a sonorităţilor muzicale, de un sentimentalism exuberant, celebrând, într-un limbaj alegoric, cu melancolie şi umor, marea, erosul, mirajul depărtărilor, stările sufleteşti enigmatice: „Romanţe pentru mai târziu“ - 1908, „De vorbă cu mine însumi“ -1913, „Nu sunt ce par a fi“ -1936. Scriitorul creează o proză de atmosferă fantastico-simbolistă: „Casa cu geamurile portocalii“, „Cetiţi-le noaptea“, sau romane cum ar fi: „Roşu, galben şi albastru“, „Corigent la limba română“, „Bărbierul regelui Midas“. A mai scris şi piese de teatru: „Pleacă berzele“ şi „Manechinul sentimental“. A primit Premiul Naţional în 1928. La 11 aprilie 1944, Ion Minulescu încetează din viaţă în Bucureştii răvăşiţi de bombardamentele americane. Tematica poeziei lui se încadrează în cea simbolistă. Poetul dorea o descătuşare a artei, o înnoire a ei, atât în conţinut, cât şi în formă: Romanţele pentru mai târziu se afiliază poeziei franceze cântate. În schema tradiţională a romanţei poetul învăluie sentimentul elegiac, în taină, lăsând loc motivului central, identificat uşor datorită repetiţiilor şi antitezelor, ce sunt cuprinse în intenţii şi gesticulaţii solemne sau parodice. Poetul scrie substantivele şi adverbele cu majuscule. El creează la limita dintre alegorie şi simbol. Ion Minulescu parodiază, monologhează tot ce se degradează: iubirea, prietenia, inconstanţa femeii, egoismul. Astfel, viaţa devine un joc desfăşurat pe o imensă scenă, pe care însuşi poetul joacă, contemplându-se. De aici, detaşarea ironică a poetului. Am putea admite că, fără intenţie, Minulescu a reuşit să parodieze însăşi recuzita simbolistă care circula în epocă şi pe care o discreditează prin folosirea ei excesivă, prin mimarea capricioasă a marilor sentimente. Poetul disimulează necontenit, cum singur ne-o mărturiseşte în chiar titlul volumului „Nu sunt ce par a fi“. În poezia sa, eminamente urbană, pot fi întâlnite mai toate elementele simbolismului: muzicalitatea, refrenul, mistica numerelor, nostalgia necunoscutului, tentaţia evadării în marile spaţii de geografie exotică; de asemenea, numele geografice sonore, melancolia şi simbolistica bogată constituie trăsături ale poeziei minulesciene. (Gabriel ANDRONACHE)

Sursa: Ziarul Lumina - Sambata, 11 Aprilie 2009

 

Ziarul Lumina - Actualitatea Socială

Parteneri